Print

S? stie c? el au muritu, si c? pre mormântu lui, au arsutrei dzile si trei nopti o lumin? pre carele no aprinsese nimenea. dar moartea nu io luatu simtirea si când neamu lui sufere, str?mosu plânge în mormântu s?u. Plânge c?ci nu poate misca dându la o parte povara grea a marmurii albe. Dar odat? si oadat? el va învinge prin puterea-i strasnic? a durerii sale nem?rginite! ... Întâi-u sabia-i va r?s?ri-s-au din groap?,, floare di otel, vestindu "R?zboiu cel mare" care va da drepatate neamului românesc. Tineti minte cuvintele lui Stefan: "c? Moldova n-o fostu a str?mosilor mei, n-o fostu a mea si nu e a voastr?, ci a urmasilor vostrii în veacul vecilor ... Amin!" Apoi însusi-va va iesi în vederea dusmanilor, îngroziti, c?lare înarmatu, s?getând ucig?tor din ochii s?i stra?nici, limpeziti de ceata mortii îndelungate. Oastea lui va fi el. si sângele s?u va sui pân' la coamele cailor si poporul lui "sveti Stefan cel Mare" va avea atunci pretutindinea pace si fericire. Iar? el se va culca iar?si în mormântu lui di la Putna dormind cu dreptii, sub steagul T?rii Moldovei si a Domnului Dumnezeu! From Letras Mania